Daniel. În compania îngerilor - volumul 9

De când am auzit glasul îngerului încurajându-mă prin cuvintele: „În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră”, prezența lui a fost continuă cu mine. Chiar dacă nu-l vedeam, simțeam că este lângă mine, și distanța respectuoasă de cel puțin 10 metri pe care leii o păstrau îmi întărea și mai mult convingerea aceasta. Aș fi vrut să stau de vorbă cu el și să-i mulțumesc, dar nu știam cum s-o fac. În cele din urmă, am zis cu glas tare:

— Doamne, vreau să-Ți mulțumesc pentru purtarea Ta de grijă și aș vrea să mulțumesc și îngerului păzitor care mă înconjoară din toate părțile. Te rog, fă Tu aceasta pentru mine...

Deodată, în lumina slabă a lunii, apăru o ființă care se îndrepta spre mine...

— Daniel, am înțeles că vrei să-mi vorbești....
— Domnule, vă mulțumesc! Vă mulțumesc, domnule, pentru că ați venit de fiecare dată în ajutorul meu!